Răspuns pe scurt
Sistemul are trei piese, iar confuziile apar aproape întotdeauna între ele.
- Plafonul. Anexa VII punctul 1 fixează cantitatea maximă de hidrofluorocarburi care poate fi introdusă pe piața Uniunii într-un an dat, exprimată în tone de CO2 echivalent. Plafonul scade în trepte de doi sau trei ani și ajunge la 0 începând cu 2050.
- Obligația individuală. Articolul 16 alineatul (1): introducerea pe piață a hidrofluorocarburilor este permisă numai în măsura în care producătorilor și importatorilor le-au fost alocate cote de către Comisie. Al doilea paragraf adaugă: ei nu depășesc cotele care le revin în momentul introducerii pe piață.
- Alocarea. Articolul 17 și anexa VIII transformă plafonul în cote individuale, pornind de la valori de referință și de la o rezervă.
Ce nu spune regulamentul: nimic despre prețuri, disponibilitate sau evoluția pieței. Plafonul este o cantitate maximă de introducere pe piață, nu o interdicție de a folosi gazul aflat deja legal în Uniune. Interdicțiile de utilizare sunt altundeva: articolul 13 pentru service și anexa IV pentru introducerea pe piață a echipamentelor.
Nu găsești prețuri, previziuni de preț, estimări de deficit sau recomandări de cumpărare. Nu găsești nici cifre despre cota vreunei întreprinderi anume. Plata din articolul 17 alineatul (5) este o sarcină legală legată de alocarea cotelor și nu are nicio legătură cu prețul unei butelii.
Tabelul din anexa VII, așa cum este scris
Anexa VII poartă titlul „Cantități maxime și calcularea valorilor de referință și a cotei pentru introducerea pe piață a hidrofluorocarburilor prevăzute la articolul 17”. Punctul 1 conține tabelul de mai jos, reprodus integral.
| Ani | Cantitatea maximă în tone de CO2 echivalent |
|---|---|
| 2025-2026 | 42 874 410 |
| 2027-2029 | 21 665 691 |
| 2030-2032 | 9 132 097 |
| 2033-2035 | 8 445 713 |
| 2036-2038 | 6 782 265 |
| 2039-2041 | 6 136 732 |
| 2042-2044 | 5 491 199 |
| 2045-2047 | 4 845 666 |
| 2048-2049 | 4 200 133 |
| începând cu 2050 | 0 |
Punctul 2 adaugă reperul față de care se calculează totul: „Valoarea de bază pentru 2015 pentru cantitatea maximă se stabilește la: 176 700 479 tone de CO2 echivalent”. O notă de subsol la anexa VIII precizează că acest număr este cantitatea maximă stabilită pentru 2015 la începutul reducerii treptate, ținând seama de retragerea din Uniune a Regatului Unit.
Punctul 3 spune cum se exprimă cifrele: valorile de referință și cota se calculează drept cantități cumulate ale tuturor hidrofluorocarburilor, exprimate în tone de echivalent CO2, rotunjite la cea mai apropiată tonă. Conversia dintre kilograme și tone CO2 echivalent este explicată în calculul echivalentului CO2.
Rândul final al tabelului spune 0. Articolul 35 alineatul (6) prevede însă că, înainte de 1 ianuarie 2040, Comisia reexaminează nevoile de hidrofluorocarburi în sectoarele în care acestea sunt încă utilizate și eliminarea treptată a cotelor de HFC prevăzută în anexa VII pentru anul 2050, ținând seama în special de evoluțiile tehnologice, de disponibilitatea alternativelor și de obiectivele climatice ale Uniunii. Dacă este cazul, reexaminarea este însoțită de o propunere legislativă. Până atunci, cifra din text este cea care se aplică.
Ce intră sub plafon și ce nu
Regula. Articolul 16 alineatul (1): introducerea pe piață a hidrofluorocarburilor este permisă numai în măsura în care producătorilor și importatorilor le-au fost alocate cote în conformitate cu articolul 17.
Excepțiile. Articolul 16 alineatul (2) enumeră limitativ hidrofluorocarburile cărora alineatul (1) nu li se aplică:
- (a) importate în Uniune pentru a fi distruse;
- (b) utilizate de un producător ca intermediari de sinteză sau furnizate direct întreprinderilor, de un producător sau un importator, pentru utilizarea ca intermediari de sinteză;
- (c) furnizate direct întreprinderilor, de un producător sau un importator, pentru exportul în afara Uniunii, necuprinse în produse sau echipamente, atunci când nu sunt puse ulterior la dispoziția niciunei alte persoane din Uniune înainte de export;
- (d) furnizate direct de un producător sau un importator pentru utilizarea în echipamente militare;
- (e) furnizate direct unei întreprinderi care le utilizează la corodarea materialelor semiconductoare sau la curățarea camerelor de depunere chimică în faza de vapori, în sectorul fabricației de semiconductoare.
Articolul 16 alineatul (4) permite Comisiei să autorizeze, în mod excepțional și prin acte de punere în aplicare, o scutire de până la 4 ani pentru aplicații specifice, atunci când se demonstrează că alternativele nu sunt disponibile sau nu pot fi utilizate din motive tehnice, de siguranță sau de sănătate publică și că o aprovizionare suficientă nu poate fi asigurată fără costuri disproporționate.
Două precizări care schimbă calculele. Articolul 16 alineatul (5): emisiile de hidrofluorocarburi în timpul producției se consideră ca fiind introduse pe piață în anul în care sunt generate. Articolul 16 alineatul (6): articolul 16, articolul 17, articolele 20-29 și articolul 31 se aplică și hidrofluorocarburilor conținute în poliolii preamestecați.
Echipamentele preîncărcate. Articolul 19 alineatul (1) interzice introducerea pe piață a echipamentelor de refrigerare și de climatizare, a pompelor de căldură și a inhalatoarelor cu doză măsurată preîncărcate cu substanțe din anexa I secțiunea 1, cu excepția cazului în care substanțele respective sunt contabilizate în sistemul de cote. Articolul 19 alineatul (6) scoate din domeniul de aplicare al articolului întreprinderile care au introdus pe piață mai puțin de 10 tone de CO2 echivalent pe an de hidrofluorocarburi conținute în astfel de produse sau echipamente. Detaliile sunt în importul de echipamente preîncărcate.
De la plafon la cota unei întreprinderi
Pasul 1 — valorile de referință. Articolul 17 alineatul (1): până la 31 octombrie 2024 și, ulterior, cel puțin o dată la trei ani, Comisia stabilește valorile de referință pentru producători și importatori în conformitate cu anexa VII, prin act de punere în aplicare, pentru toți cei care au introdus pe piață hidrofluorocarburi în ultimii trei ani.
Anexa VII punctul 4 descrie calculul: litera (a) o valoare de referință bazată pe media anuală a cantităților introduse legal pe piață începând cu 1 ianuarie 2015, astfel cum au fost raportate, ținând seama de transferurile primite și fără cantitățile destinate utilizărilor menționate la articolul 26 alineatul (5); litera (b) în plus, pentru cei care au raportat introducerea pe piață pentru utilizarea menționată la articolul 26 alineatul (5) al doilea paragraf, o valoare de referință bazată pe media anuală începând cu 1 ianuarie 2020.
Pasul 2 — alocarea. Articolul 17 alineatul (4): până la 31 decembrie 2024 și, ulterior, în fiecare an, Comisia alocă cote fiecărui producător și importator, în conformitate cu anexa VIII, notificarea făcându-se prin portalul privind gazele fluorurate.
Anexa VIII punctul 1 dă formula pentru întreprinderile care au valori de referință:
- litera (a): o cotă corespunzătoare unui procentaj de 89 % din valoarea de referință menționată în anexa VII punctul 4 litera (a), înmulțită cu cantitatea maximă pentru anul pentru care este alocată cota, împărțită la valoarea de bază de 176 700 479 tone de CO2 echivalent;
- litera (b): după caz, o cotă corespunzătoare valorii de referință de la anexa VII punctul 4 litera (b); din 2027 se obține înmulțind valoarea de referință cu un factor de 0,85; începând cu 2030, corespunde valorii de referință înmulțite cu cantitatea maximă a anului respectiv împărțită la cantitatea maximă pentru anul 2025.
Dacă, după alocarea întregii cantități, cantitatea maximă este depășită, toate cotele se reduc proporțional.
Pasul 3 — rezerva. Anexa VIII punctul 2: suma cotelor alocate potrivit punctului 1 se scade din cantitatea maximă a anului pentru a determina rezerva. Cine poate depune declarația și cum se împarte rezerva este tratat separat în cota din rezervă. Anexa VIII punctul 3 adaugă că sancțiunile stabilite în conformitate cu articolul 31 sunt luate în considerare în calculele de mai sus.
Diferența dintre înregistrare, cotă, autorizare și transfer este explicată în ghidul dedicat.
Plata pentru alocarea cotelor: ce este și ce nu este
Alocările de cote sunt condiționate de plata sumei datorate, care este egală cu 3 EUR pentru fiecare tonă de CO2 echivalent din cota care urmează să fie alocată. Producătorii și importatorii sunt informați prin intermediul portalului privind gazele fluorurate cu privire la suma totală datorată pentru alocarea cotelor lor maxime calculate pentru anul calendaristic următor și cu privire la termenul de finalizare a plății.
Este o sarcină legală atașată alocării cotelor, datorată Comisiei. Nu este prețul gazului, nu este o taxă pe butelie și nu apare pe nicio factură comercială. Articolul 17 alineatul (8) precizează destinația: veniturile constituie venituri alocate externe în sensul articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 și se alocă programului LIFE și rubricii 7 din cadrul financiar multianual, pentru a acoperi costurile cu personalul extern care gestionează alocarea cotelor, serviciile informatice și sistemele de acordare a licențelor; veniturile folosite pentru aceste costuri nu depășesc suma maximă anuală de 3 milioane EUR, iar restul intră în bugetul general al Uniunii.
Alte trei reguli din același alineat:
- Plată parțială. Producătorii și importatorii pot plăti numai pentru o parte din cota maximă calculată care le este oferită; în acest caz li se alocă cota corespunzătoare plății efectuate până la termen.
- Redistribuire, până la 31 decembrie 2027. Cota pentru care nu s-a efectuat plata până la termen este redistribuită de Comisie, cu titlu gratuit, numai către producătorii și importatorii care au plătit integral suma datorată și care au depus o declarație în temeiul alineatului (3). Repartizarea se face pe baza părții fiecăruia din totalul cotelor maxime calculate oferite și plătite integral.
- Anulare, începând cu 1 ianuarie 2028. Cota pentru care nu s-a efectuat plata până la termenul stabilit se anulează.
Ultimul paragraf al alineatului (5) dă Comisiei o marjă tehnică: este autorizată să nu aloce integral cantitatea maximă din anexa VII sau să aloce cote suplimentare, ca rezervă pentru probleme neprevăzute legate de punerea în aplicare în cursul perioadei de alocare. Articolul 17 alineatul (6) permite modificarea sumelor datorate prin acte delegate, pentru a compensa inflația.
Supapa pentru pompele de căldură
Articolul 17 alineatul (7) introduce singurul mecanism din regulament care poate mări temporar plafonul.
În fiecare an, sau mai des la cererea motivată a unei autorități competente, Comisia evaluează impactul sistemului de eliminare treptată a cotelor prevăzut în anexa VII asupra pieței pompelor de căldură a Uniunii, luând în considerare factorii relevanți, în special evoluția prețurilor gazelor fluorurate din anexa I secțiunea 1, rata de creștere a pompelor de căldură care încă se bazează pe astfel de gaze, introducerea pe piață a tehnologiei alternative și progresele față de obiectivul privind rata de instalare a pompelor de căldură din planul REPowerEU. Concluziile intră în raportul anual de activitate privind politicile climatice.
Dacă evaluarea demonstrează un deficit grav de gaze din anexa I secțiunea 1 pentru instalarea pompelor de căldură, care ar putea pune în pericol atingerea obiectivelor REPowerEU, Comisia adoptă acte delegate pentru a modifica anexa VII astfel încât să permită introducerea pe piață a unei cantități suplimentare:
- până la 4 410 247 tone de CO2 echivalent pe an pentru perioada 2025-2026;
- până la 1 425 536 tone de CO2 echivalent pe an pentru perioada 2027-2029.
Cotele suplimentare se distribuie producătorilor și importatorilor care au raportat, în temeiul articolului 26, în anul precedent, utilizarea în pompe de căldură ca una dintre principalele categorii de aplicații, în urma cererii depuse prin portal.
Textul spune „poate” doar în sensul condiției: mecanismul se declanșează numai dacă evaluarea demonstrează un deficit grav. Cifrele de mai sus sunt plafoane ale cantității suplimentare, nu cantități asigurate în avans, iar perioadele la care se referă sunt cele scrise în text. Nu extrapola nimic dincolo de 2029.
Ce înseamnă un plafon care scade pentru o firmă de service
Plafonul privește introducerea pe piață, deci importatorii și producătorii. Efectul asupra unei firme de service este indirect și se manifestă prin deciziile tehnice pe care le ia astăzi. Regulamentul oferă câteva repere ferme:
- Interdicțiile de service sunt separate de cote. Articolul 13 interzice utilizarea anumitor gaze pentru întreținerea sau repararea echipamentelor, la praguri și date proprii. Vezi interdicțiile de service.
- Interdicțiile de introducere pe piață a echipamentelor sunt în anexa IV. Ele determină ce se mai poate cumpăra și instala, indiferent de plafonul de cotă. Vezi calendarul interdicțiilor.
- Gazul regenerat și reciclat are un regim propriu. Articolul 16 alineatul (1) privește introducerea pe piață a hidrofluorocarburilor; condițiile în care gazul regenerat sau reciclat poate fi folosit la service sunt cele din articolul 13. Vezi regenerat, reciclat, virgin.
- Recuperarea nu este opțională. Articolul 8 impune recuperarea la întreținere, reparare și scoatere din uz. Vezi recuperarea agentului frigorific.
- Alegerea gazului la proiectare este decizia cu cel mai lung efect. Vezi arborele de decizie.
Articolul 35 arată și direcția revizuirilor: alineatul (1) permite modificarea anexelor I, II, III și VI în privința GWP; alineatul (2) permite modificarea listelor de gaze; alineatul (5) cere un raport până la 1 ianuarie 2030 privind efectele regulamentului, inclusiv existența alternativelor pentru produsele și echipamentele din anexa IV ale căror interdicții nu au devenit încă aplicabile; alineatul (6) cere reexaminarea cifrei pentru 2050 înainte de 1 ianuarie 2040.
Listă de verificare
Pentru cine introduce hidrofluorocarburi pe piață, respectiv pentru cine doar le folosește în lucrări.
- Verifică dacă activitatea ta este „introducere pe piață”Articolul 16 alineatul (1) privește producătorii și importatorii; articolul 16 alineatul (2) enumeră excepțiile de la cerința de cotă.
- Calculează în tone de CO2 echivalent, nu în kilogrameAnexa VII punctul 3: cantități cumulate ale tuturor hidrofluorocarburilor, rotunjite la cea mai apropiată tonă.
- Nu confunda plafonul anexei VII cu interdicțiile anexei IVPrimul limitează cantitatea introdusă pe piață; al doilea interzice anumite echipamente.
- Urmărește actul de punere în aplicare privind valorile de referințăArticolul 17 alineatul (1): cel puțin o dată la trei ani, pentru toți producătorii și importatorii.
- Respectă termenul de plată notificat în portalArticolul 17 alineatul (5): plata condiționează alocarea; plata parțială duce la o cotă proporțională.
- Ține minte data de 1 ianuarie 2028De la acea dată, cota neplătită până la termen se anulează, nu se mai redistribuie.
- Contabilizează gazul din echipamentele preîncărcateArticolul 19 alineatul (1), cu pragul de 10 tone CO2 echivalent pe an din articolul 19 alineatul (6).
- Raportează anualArticolul 26 alineatul (1), inclusiv raportul „zero” pentru cei cu cotă alocată care nu au introdus nimic pe piață.
- Planifică tehnic, nu speculativDeciziile utile sunt cele de proiectare și de service; regulamentul nu conține nicio informație despre prețuri sau disponibilitate.
Întrebări frecvente
Din 2050 nu mai am voie să folosesc HFC?
Textul nu spune asta. Anexa VII punctul 1 fixează cantitatea maximă care poate fi introdusă pe piața Uniunii și o stabilește la 0 începând cu 2050. Utilizarea gazului deja introdus legal pe piață este limitată de alte dispoziții, în special de interdicțiile de service din articolul 13. În plus, articolul 35 alineatul (6) prevede o reexaminare a cifrei pentru 2050, înainte de 1 ianuarie 2040.
Plata de 3 EUR pe tonă se adaugă la prețul gazului?
Pagina aceasta nu discută prețuri. Din punct de vedere juridic, suma din articolul 17 alineatul (5) este datorată Comisiei ca o condiție a alocării cotelor către producători și importatori și este alocată, potrivit articolului 17 alineatul (8), programului LIFE și rubricii 7 din cadrul financiar multianual.
Cotele se aplică și gazelor din anexa II, cum sunt HFO?
Nu. Articolul 16 alineatul (1) vorbește despre hidrofluorocarburi. Obligațiile care se aplică gazelor din anexa II secțiunea 1 sunt tratate în ghidul despre anexa II.
Ce se întâmplă dacă nu plătesc întreaga sumă notificată?
Articolul 17 alineatul (5) al doilea paragraf: se alocă cota corespunzătoare plății efectuate până la termen. Partea neplătită este redistribuită gratuit, până la 31 decembrie 2027, către cei care au plătit integral și au depus declarația din alineatul (3); începând cu 1 ianuarie 2028, ea se anulează.
Cotele pot fi transferate altei firme?
Articolul 21 alineatul (1) permite transferul cotei alocate pe baza articolului 17 alineatul (4) de către producătorii și importatorii pentru care a fost stabilită o valoare de referință; cota transferată nu poate fi transferată a doua oară. Articolul 21 alineatul (2) reglementează separat autorizarea de a utiliza cota pentru importul de echipamente preîncărcate. Vezi portal, cotă, autorizare și transfer.
Poliolii preamestecați intră în calcul?
Da. Articolul 16 alineatul (6) prevede expres că articolul 16, articolul 17, articolele 20-29 și articolul 31 se aplică și hidrofluorocarburilor conținute în poliolii preamestecați.
Surse oficiale
Capitolul IV al regulamentului și anexele VII și VIII au fost citite integral în textul Jurnalului Oficial. Cifrele din tabel sunt reproduse exact așa cum apar în anexa VII punctul 1.
Actualitatea paginii și limitele răspunderii
Cifrele de pe această pagină sunt reproduse din anexele VII și VIII la Regulamentul (UE) 2024/573. Pagina nu conține prețuri, previziuni, estimări de disponibilitate sau recomandări de cumpărare, iar plata din articolul 17 alineatul (5) este prezentată exclusiv ca sarcină legală, așa cum o descrie textul.
Informație generală pregătită de EgoLog pe baza textului oficial al regulamentului și a materialelor Comisiei Europene. Nu este consultanță juridică, fiscală sau comercială.
Anexa VII poate fi modificată prin acte delegate, în condițiile articolului 17 alineatul (7) și ale articolului 35. Verifică textul în vigoare înainte de a lua o decizie.
