Răspuns pe scurt
Un agent frigorific nu se alege dintr-un tabel de GWP. Se alege trecând, în ordine, prin șapte filtre, dintre care numai două sunt tehnice. Restul sunt date și obligații scrise în Regulamentul (UE) 2024/573.
Ordinea contează, pentru că un agent care trece testul tehnic poate pica la pasul următor. Un gaz perfect potrivit pentru mașină, dar interzis la introducerea pe piață pentru acel tip de echipament la data punerii în funcțiune, nu este o opțiune. Iar un gaz permis astăzi, dar care pică la orizontul de service al instalației, este o problemă amânată, nu rezolvată.
Filtrul care surprinde cel mai des este anexa IV: acolo interdicțiile sunt scrise pe tip de echipament, cu o limită de GWP și o dată. Nu există o listă de agenți interziși; există echipamente care nu mai pot fi introduse pe piață cu un gaz peste o anumită limită, de la o anumită dată.
Nu găsești date termodinamice, capacități, randamente, presiuni, alunecare de temperatură sau compatibilitate cu uleiurile. Nu găsești recomandarea unui produs anume și nici prețuri. Potrivirea unui agent cu o mașină concretă se stabilește din documentația producătorului echipamentului și din fișa cu date de securitate, nu dintr-o pagină de reglementare.
Metoda, pas cu pas
1. Aplicația și domeniul de temperatură
Refrigerare comercială, industrială, climatizare, pompă de căldură, chiller, transport. Aici se restrâng familiile candidate, pe baza documentației producătorului echipamentului. Regulamentul nu decide acest pas.
2. Anexa IV: ce interdicții ating tipul tău de echipament
Articolul 11(1) interzice introducerea pe piață a produselor și echipamentelor din anexa IV începând cu data specificată acolo, diferențiată după tipul sau GWP-ul gazului. Caută rândul care descrie exact echipamentul tău.
3. Orizontul de service
Articolul 13(3), (4) și (5) limitează gazul folosit la întreținere și service: 2 500 pentru frigorifice de la 1 ianuarie 2025, 2 500 pentru climatizare și pompe de căldură de la 1 ianuarie 2026 și 750 pentru frigorifice fixe, fără chillere, de la 1 ianuarie 2032. O instalație care va fi în funcțiune după acele date trebuie să treacă și acest filtru.
4. Clasa de siguranță și constrângerile amplasamentului
Clasificarea A1, A2L, A3 sau B2L vine din fișa cu date de securitate și din documentația producătorului. Anexa IV punctele 8 și 9 prevăd explicit că, atunci când cerințele de siguranță de la locul de exploatare nu permit un gaz sub 150, limita devine 750.
5. Expunerea la cotă și echivalentul CO2
Articolul 16(1) leagă introducerea pe piață a hidrofluorocarburilor de cotă, iar anexa VII fixează cantitățile maxime anuale. Pentru instalația ta, calculează încărcătura în tone de echivalent CO2 — este cifra care declanșează restul obligațiilor.
6. Consecințele de verificare a scurgerilor și de detectare
Articolul 5(6) stabilește intervalele pe benzi de încărcătură, iar articolul 6(1) impune un sistem de detectare a scurgerilor peste 500 de tone de echivalent CO2. Aceste consecințe se decid la alegerea gazului, nu după punerea în funcțiune.
7. Documentele care rezultă
Eticheta conform articolului 12(3) și (4), registrul echipamentului conform articolului 7(1) și, dacă este cazul, certificatele cerute de articolul 10. Alegerea gazului decide și hârtiile pe care le vei ține cinci ani.
Pasul 1: aplicația restrânge familiile
Primul filtru nu este juridic. Domeniul de temperatură, tipul de instalație, amplasamentul și accesul pentru service restrâng familiile de agenți înainte ca regulamentul să spună ceva. Sursa pentru potrivire este documentația producătorului echipamentului și fișa cu date de securitate a produsului, în formatul impus de Regulamentul (UE) 2020/878.
Pe site există pagini de statut normativ pentru fiecare familie, cu GWP-ul calculat, poziția față de praguri și rândurile din anexa IV care le ating:
- Amestecuri HFC și HFO: R-454B, R-454C, R-513A, R-452A și R-507A.
- Agenți naturali: R-290, R-600a, R-744 și R-717.
Pentru decizii deja formulate ca alegere între două opțiuni, vezi R-32 sau R-410A și înlocuirea R-404A. Pentru diferența dintre schimbarea gazului și modificarea instalației, drop-in sau retrofit.
Anexa I listează substanțe individuale. Pentru amestecuri, anexa VI dă metoda: media ponderată a maselor, calculată ca suma procentelor de masă înmulțite cu GWP-ul fiecărei substanțe, incluzând și componentele nefluorurate, cu o toleranță de masă de ± 1 % și valoarea implicită zero pentru substanțele nelistate. Valorile din anexa I folosite cel mai des: HFC-32 = 675, HFC-125 = 3 500, HFC-134a = 1 430, HFC-143a = 4 470. Din secțiunea 1 a anexei II, HFO-1234yf = 0,501.
Pasul 2: anexa IV fixează data
Articolul 11(1) interzice introducerea pe piață a produselor și echipamentelor enumerate în anexa IV, cu excepția echipamentelor militare, începând cu data specificată acolo, diferențiată, după caz, în funcție de tipul sau de GWP-ul gazului conținut.
Al doilea paragraf permite, prin derogare, introducerea pe piață a pieselor necesare reparării și întreținerii echipamentelor existente din anexa IV, cu condiția ca operațiunea să nu ducă la creșterea capacității, la creșterea cantității de gaz conținut sau la schimbarea tipului de gaz într-unul cu GWP mai mare.
Rândurile de mai jos sunt cele care se întâlnesc cel mai des într-o decizie de proiect.
| Punct | Echipament | Limită | Data |
|---|---|---|---|
| 4 | Orice echipament frigorific autonom, cu excepția chillerelor | GWP 150 sau mai mare | 1.1.2025 |
| 5(b) | Alte echipamente frigorifice (fără chillere, fără punctele 4 și 6), orice gaz fluorurat | GWP 2 500 sau mai mare | 1.1.2025 |
| 5(c) | Aceleași echipamente | GWP 150 sau mai mare | 1.1.2030 |
| 6 | Sisteme centralizate multipack comerciale de 40 kW sau mai mult, gaze din anexa I | GWP 150 sau mai mare | 1.1.2022 |
| 7(b) | Chillere de până la 12 kW inclusiv | GWP 150 sau mai mare | 1.1.2027 |
| 7(d) | Chillere peste 12 kW | limită de GWP 750 | 1.1.2027 |
| 8(b) | Climatizare și pompe de căldură autonome, până la 12 kW inclusiv | GWP 150 sau mai mare (750 unde impune siguranța) | 1.1.2027 |
| 9(a) | Sisteme single split cu mai puțin de 3 kg de gaze din anexa I | GWP 750 sau mai mare | 1.1.2025 |
| 9(b) | Split aer-apă, până la 12 kW inclusiv | GWP 150 sau mai mare | 1.1.2027 |
| 9(e) | Sisteme split peste 12 kW | GWP 750 sau mai mare | 1.1.2029 |
Calendarul complet, cu toate punctele, este în ghidul despre calendarul interdicțiilor.
Pasul 3: orizontul de service al instalației
O instalație pusă în funcțiune astăzi va avea nevoie de gaz peste zece ani. Articolul 13 decide dacă acel gaz va mai putea fi folosit atunci.
- Articolul 13(3): utilizarea gazelor fluorurate cu GWP de 2 500 sau mai mult pentru întreținerea sau service-ul echipamentelor frigorifice cu o încărcătură de 40 de tone de echivalent CO2 sau mai mult este interzisă; de la 1 ianuarie 2025, interdicția se aplică oricărui echipament frigorific. Nu se aplică echipamentelor militare și nici celor destinate răcirii sub −50 °C.
- Articolul 13(4): de la 1 ianuarie 2026, aceeași limită de 2 500 se aplică întreținerii și service-ului echipamentelor de climatizare și al pompelor de căldură.
- Articolul 13(5): de la 1 ianuarie 2032, utilizarea gazelor din anexa I cu GWP de 750 sau mai mult pentru întreținerea sau service-ul echipamentelor frigorifice fixe, cu excepția chillerelor, este interzisă. Excepțiile sunt echipamentele militare, cele destinate răcirii sub −50 °C și cele destinate răcirii centralelor nucleare.
Pentru fiecare dintre aceste alineate există o excepție cu termen pentru gaz regenerat sau reciclat, condiționată de etichetarea conform articolului 12(7) și, la gazul reciclat, de utilizarea lui de către întreprinderea care l-a recuperat sau pentru care a fost recuperat. Diferențele sunt explicate în agent regenerat, reciclat și virgin.
Dacă instalația va fi în funcțiune după 1 ianuarie 2032 și este un echipament frigorific fix care nu este chiller, alegerea unui gaz cu GWP de 750 sau mai mult înseamnă că service-ul cu gaz virgin nu va mai fi posibil la acea dată. Linia de 750 separă, de exemplu, agenții din jurul valorii de 600 de cei din jurul valorii de 1 400.
Pasul 4: clasa de siguranță și ce declanșează ea
Regulamentul nu clasifică agenții din punctul de vedere al inflamabilității sau al toxicității. Clasificarea vine din standardul de siguranță al industriei și apare în documentația producătorului. Structura ei, așa cum o descrie un buletin tehnic de producător, este următoarea: toxicitatea se împarte în două clase — A pentru toxicitate mai redusă și B pentru toxicitate mai ridicată — iar inflamabilitatea în patru clase: 1, 2L, 2 și 3.
De aici combinațiile întâlnite curent: hidrocarburile precum propanul și izobutanul sunt clasificate A3; multe HFO și unele HFC sunt A2L; amoniacul, cu toxicitate mai ridicată și inflamabilitate redusă, este B2L. Clasa exactă a produsului tău se ia din fișa cu date de securitate, nu din analogii.
Unde intră regulamentul. Anexa IV recunoaște constrângerile de siguranță ale amplasamentului și le dă un efect juridic. La punctul 8 litera (b), pentru climatizare și pompe de căldură autonome de până la 12 kW inclusiv, textul spune că, dacă cerințele de siguranță de la locul de exploatare nu ar permite utilizarea unor gaze fluorurate cu GWP mai mic de 150, limita de GWP este 750. Aceeași construcție apare la punctul 8 literele (c), (d) și (e). La punctul 9, literele (b)-(f) conțin formularea „cu excepția cazului în care este necesar pentru respectarea cerințelor de siguranță de la locul de exploatare”.
Certificarea urmează alegerea. Articolul 10 cere certificarea persoanelor care instalează, întrețin, repară sau dezafectează echipamentele, iar Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/2215 acoperă explicit, la articolul 2(1) și (2), și amoniacul, dioxidul de carbon și hidrocarburile. Articolul 3(2) stabilește tipurile: A1 pentru gaze fluorurate și hidrocarburi, A2 pentru aceleași activități la încărcături mici, B pentru dioxid de carbon, C pentru amoniac, D pentru recuperare la echipamente mici și E pentru verificarea scurgerilor fără deschiderea circuitului.
Cu alte cuvinte, alegerea unui agent natural nu scoate lucrarea din regim de certificare: schimbă tipul de certificat de care ai nevoie. Mai multe în clasele de siguranță A1, A2L și A3 și în agenții cu GWP redus pe șantier.
Pașii 5, 6 și 7: cotă, verificări și documente
Cota. Articolul 16(1) permite introducerea pe piață a hidrofluorocarburilor numai în măsura în care producătorilor și importatorilor le-a fost alocată cotă, iar anexa VII punctul 1 fixează cantitatea maximă anuală în tone de echivalent CO2. Consecința practică pentru un proiect este indirectă, dar reală: cu cât încărcătura în echivalent CO2 este mai mare, cu atât instalația depinde mai mult de o resursă care scade an de an.
Echivalentul CO2. Se calculează ca greutatea gazului în tone metrice înmulțită cu GWP-ul său. Pentru amestecuri, GWP-ul se obține prin metoda din anexa VI. Calculul se poate face direct în calculatorul F-gaz.
Verificarea scurgerilor. Articolul 5(1) impune verificarea echipamentelor care conțin gaze din anexa I în cantități de 5 tone de echivalent CO2 sau mai mult, ori 1 kilogram sau mai mult din gazele din secțiunea 1 a anexei II. Intervalele sunt la articolul 5(6):
| Încărcătură | Interval | Cu detector de scurgeri |
|---|---|---|
| Sub 50 tone CO2e (anexa I) sau sub 10 kg (anexa II secțiunea 1) | Cel puțin o dată la 12 luni | Cel puțin o dată la 24 de luni |
| 50 – 500 tone CO2e sau 10 – 100 kg | Cel puțin o dată la 6 luni | Cel puțin o dată la 12 luni |
| 500 tone CO2e sau mai mult | Cel puțin o dată la 3 luni | Cel puțin o dată la 6 luni |
Detectorul. Articolul 6(1) nu este opțional: operatorii echipamentelor fixe menționate la articolul 5(2) literele (a)-(d) care conțin gaze din anexa I în cantități de 500 de tone de echivalent CO2 sau mai mult, ori 100 de kilograme sau mai mult din gazele din secțiunea 1 a anexei II, trebuie să asigure existența unui sistem de detectare a scurgerilor care să alerteze operatorul sau firma de service. Articolul 6(3) cere verificarea sistemului cel puțin o dată la 12 luni. Detalii în frecvența verificărilor.
Documentele. Eticheta echipamentului trebuie să respecte articolul 12(3) și (4), cu formatul din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/2174. Registrul echipamentului, cu cele șapte categorii de informații din articolul 7(1), se ține pentru orice echipament supus verificării scurgerilor și se păstrează cel puțin 5 ani. Vezi registrul echipamentului.
Listă de verificare a deciziei
- Aplicația și domeniul de temperatură sunt definite înainte de orice discuție despre GWPSursa este documentația producătorului echipamentului, nu o pagină de reglementare.
- Rândul din anexa IV care descrie echipamentul a fost identificatArticolul 11(1): interdicția este pe tip de echipament, cu limită de GWP și dată.
- Data punerii în funcțiune a fost comparată cu data din anexa IVO introducere pe piață după acea dată nu mai este posibilă cu gazul respectiv.
- Orizontul de service a fost verificat față de articolul 132 500 pentru frigorifice de la 1 ianuarie 2025, 2 500 pentru climatizare și pompe de căldură de la 1 ianuarie 2026, 750 pentru frigorifice fixe fără chillere de la 1 ianuarie 2032.
- Clasa de siguranță a fost citită din fișa cu date de securitateA1, A2L, A3 sau B2L; clasificarea nu se deduce prin analogie cu un alt produs.
- Constrângerile de siguranță ale amplasamentului au fost evaluateAnexa IV punctele 8 și 9 ridică limita la 750 atunci când siguranța la locul de exploatare nu permite un gaz sub 150.
- Încărcătura a fost calculată în tone de echivalent CO2Greutatea în tone înmulțită cu GWP-ul; pentru amestecuri, GWP din anexa VI.
- Banda de verificare a scurgerilor este cunoscutăArticolul 5(6): 12, 6 sau 3 luni, respectiv dublul intervalului cu detector.
- Necesitatea detectorului a fost stabilităArticolul 6(1): obligatoriu de la 500 de tone de echivalent CO2 sau 100 de kilograme.
- Certificatele necesare pentru lucrare au fost confirmateArticolul 10 și Regulamentul (UE) 2024/2215, inclusiv tipurile B pentru dioxid de carbon și C pentru amoniac.
Întrebări frecvente
De ce nu încep direct de la GWP-ul cel mai mic?
Pentru că GWP-ul nu este singurul filtru, iar cel mai mic GWP aduce adesea o clasă de siguranță mai severă și constrângeri de amplasament. Anexa IV recunoaște acest lucru explicit la punctele 8 și 9, unde limita urcă la 750 atunci când cerințele de siguranță de la locul de exploatare nu permit un gaz sub 150. Decizia corectă este cea care trece prin toate cele șapte filtre, nu cea care optimizează unul singur.
Anexa IV interzice agentul sau echipamentul?
Echipamentul. Articolul 11(1) interzice introducerea pe piață a produselor și echipamentelor enumerate în anexa IV începând cu data specificată acolo, diferențiată după tipul sau GWP-ul gazului. Nu există o listă de agenți interziși ca substanțe; există combinații de tip de echipament, limită de GWP și dată.
Pot continua să folosesc un echipament existent după data din anexa IV?
Anexa IV privește introducerea pe piață, nu utilizarea. Utilizarea este reglementată de articolul 13, care limitează gazul folosit la întreținere și service. Cele două seturi de date sunt diferite și trebuie verificate separat.
Cum calculez GWP-ul unui amestec?
Cu metoda din anexa VI: media ponderată a maselor, adică suma procentelor de masă înmulțite cu GWP-ul fiecărei substanțe, incluzând și componentele nefluorurate, cu o toleranță de masă de ± 1 % și valoarea implicită zero pentru substanțele nelistate în anexe. Rezultatul se poate verifica în calculatorul F-gaz.
Un agent natural mă scoate din obligațiile de certificare?
Nu. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/2215 acoperă la articolul 2(1) și (2) și amoniacul, dioxidul de carbon și hidrocarburile, iar articolul 3(2) prevede certificate distincte: B pentru dioxid de carbon și C pentru amoniac, pe lângă A1 care acoperă gazele fluorurate și hidrocarburile. Se schimbă tipul de certificat, nu existența obligației.
Detectorul de scurgeri este o opțiune de cost?
Nu. Articolul 6(1) îl impune operatorilor echipamentelor fixe din articolul 5(2) literele (a)-(d) care conțin 500 de tone de echivalent CO2 sau mai mult din gazele din anexa I, ori 100 de kilograme sau mai mult din cele din secțiunea 1 a anexei II. Efectul secundar este că intervalul de verificare din articolul 5(6) se dublează.
Ce fac dacă niciun agent nu trece toate filtrele?
Atunci filtrul care blochează este de obicei tipul de echipament, nu gazul. Reia pasul 1 cu o altă arhitectură — sistem indirect, altă capacitate, altă amplasare — și verifică dacă rândul aplicabil din anexa IV se schimbă. Articolul 11(5) prevede și o posibilitate de exceptare autorizată de Comisie, pentru maximum 4 ani, la cererea motivată a unei autorități competente, atunci când nu există alternative sau costurile ar fi disproporționate.
Surse oficiale
Articolele 5, 6, 7, 10, 11, 12, 13 și 16, precum și anexele I, II, IV, VI și VII, au fost citite direct în textul din Jurnalul Oficial. Structura claselor de siguranță provine dintr-un buletin tehnic de producător, iar clasificarea unui produs concret se ia din fișa cu date de securitate a acestuia.
Actualitatea paginii și limitele răspunderii
Pagina descrie o metodă de decizie bazată pe regulament. Ea nu recomandă un produs, nu conține date termodinamice și nu confirmă că un agent poate fi folosit într-o instalație anume. Potrivirea tehnică se stabilește cu producătorul echipamentului și cu fișa cu date de securitate a produsului.
Informație generală pregătită de EgoLog pe baza regulamentului, a regulamentelor de punere în aplicare și a materialelor oficiale ale Comisiei. Nu este consultanță juridică și nu este proiectare.
Lucrările la circuitul frigorific se execută de persoane competente, certificate conform articolului 10 din regulament și Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2024/2215. Anexa IV poate fi modificată; verifică textul în vigoare înainte de a te baza comercial pe o dată.