Chillere: interdicțiile din anexa IV punctul 7 și obligațiile de exploatare

Răspuns pe scurt

Răcitorul nu se citește în rândurile pentru refrigerare sau climatizare. Are punctul 7 al anexei IV, numai al lui, și două praguri de capacitate.

• Până la 12 kW inclusiv: gazele cu GWP de 150 sau mai mult sunt interzise la introducerea pe piață de la 1 ianuarie 2027 (litera b), iar orice gaz fluorurat de la 1 ianuarie 2032 (litera c). Ambele rânduri poartă excepția cerințelor de siguranță de la locul operațiunii.
• Peste 12 kW: litera (d) fixează tot data de 1 ianuarie 2027 și indică un GWP de 750, cu aceeași excepție de siguranță.
• Istoric: litera (a) a interzis din 1 ianuarie 2020 HFC cu GWP de 2 500 sau mai mult, cu excepția echipamentelor destinate răcirii produselor sub minus 50 grade Celsius.

La exploatare, articolul 13 alineatul (5) merită reținut invers: pragul de 750 de la 1 ianuarie 2032 se aplică echipamentelor de refrigerare staționare cu excepția răcitoarelor. Este singurul alineat care le exclude expres.

Ce este un răcitor în sensul regulamentului

Articolul 3 punctul (44) definește răcitorul ca un sistem autonom a cărui funcție principală este răcirea unui purtător de energie termică, cum ar fi apa, glicolul, apa sărată sau CO2, în scopul refrigerării, al prelucrării, al conservării sau al confortului.

Trei elemente din definiție decid încadrarea. Primul: un sistem unic, nu un ansamblu de circuite separate. Al doilea: funcția principală este răcirea unui purtător de energie termică, nu răcirea directă a aerului sau a produsului. Al treilea: scopul poate fi refrigerare, proces, conservare sau confort — deci un răcitor de confort intră în aceeași definiție ca unul de proces.

Regulamentul întărește separarea prin excluderi explicite în rândurile vecine:

• Punctul 4 din anexa IV: orice echipament de refrigerare autonom, cu excepția răcitoarelor.
• Punctul 5: echipamente de refrigerare, cu excepția răcitoarelor și a echipamentelor de la punctele 4 și 6.
• Punctul 8: echipamente de climatizare și pompe de căldură autonome, cu excepția răcitoarelor.

Cu alte cuvinte, dacă echipamentul se încadrează în definiția de la articolul 3 punctul (44), celelalte rânduri nu i se aplică. Dacă nu se încadrează, punctul 7 nu i se aplică. Încadrarea nu se face după denumirea comercială a utilajului, ci după funcția lui principală. Restul rândurilor sunt tratate în ghidurile despre refrigerarea comercială și despre pompele de căldură și aparatele split.

Punctul 7 din anexa IV, rând cu rând

Două observații care schimbă planificarea.

Literele (b) și (d) au aceeași dată. La 1 ianuarie 2027, ambele benzi de capacitate se închid simultan, la praguri diferite: 150 sub 12 kW, respectiv 750 peste 12 kW. Nu există o perioadă de tranziție în care banda mare să rămână deschisă după cea mică.

Pentru un răcitor peste 12 kW, linia de 750 scoate din calcul R-410A (GWP 2 088 după anexa VI), R-407C (1 774) și R-134a (1 430), dar lasă în joc gaze precum R-513A (629,5 după anexa VI) sau R-1234ze, alături de soluțiile naturale. Statutul acestora este descris în paginile R-513A, R-134a, R-290 și R-717.

Service: unde stau răcitoarele în articolul 13

Articolul 13 conține trei alineate care ating frigul staționar, iar răcitoarele apar diferit în fiecare.

Alineatul (3) interzice utilizarea gazelor fluorurate cu GWP de 2 500 sau mai mult pentru întreținerea sau service-ul echipamentelor de refrigerare cu o capacitate de umplere de 40 de tone de CO2 echivalent sau mai mult, iar de la 1 ianuarie 2025 pentru orice echipament de refrigerare. Textul nu exclude răcitoarele. Excepțiile enumerate sunt echipamentele militare și cele destinate aplicațiilor proiectate să răcească produse sub minus 50 grade Celsius, plus fereastra pentru gaz regenerat și reciclat până la 1 ianuarie 2030 și echipamentele cu scutire acordată conform articolului 11 alineatul (5).

Alineatul (4) vizează, de la 1 ianuarie 2026, echipamentele de climatizare și pompele de căldură, tot la pragul de 2 500, cu fereastra pentru gaz regenerat și reciclat până la 1 ianuarie 2032.

Alineatul (5) este cel în care răcitoarele apar explicit: de la 1 ianuarie 2032, interdicția utilizării gazelor din anexa I cu GWP de 750 sau mai mult privește echipamentele de refrigerare staționare cu excepția răcitoarelor. Excluderea este scrisă în text, atât în primul paragraf, cât și în literele (a) și (b) privind gazul regenerat și reciclat.

Practic, pentru un răcitor pe R-404A sau R-507A linia de 2 500 este deja trecută din 2025. Pentru unul pe R-410A sau R-134a, alineatul (3) nu se aplică, iar alineatul (5) le exclude expres. Tratamentul complet al articolului 13 este în ghidul despre interdicțiile de service.

Verificarea scurgerilor și detectorul obligatoriu

Un răcitor de capacitate medie trece de pragurile articolului 5 dintr-o singură încărcătură, iar unul mare le trece pe cele ale articolului 6.

Pragul de intrare. Articolul 5 alineatul (1): operatorii și producătorii de echipamente care conțin 5 tone de CO2 echivalent sau mai mult de gaze din anexa I, ori 1 kilogram sau mai mult de gaze din secțiunea 1 a anexei II care nu sunt conținute în spume, asigură verificarea pentru scurgeri. Alineatul (2) enumeră echipamentele staționare vizate: refrigerare, climatizare, pompe de căldură, protecție împotriva incendiilor, cicluri Rankine organice și întrerupătoare electrice. Un răcitor se regăsește în una dintre primele trei categorii, în funcție de utilizare.

Frecvența. Articolul 5 alineatul (6): sub 50 de tone de CO2 echivalent, cel puțin la 12 luni, ori la 24 de luni cu sistem de detectare; de la 50 la sub 500 de tone, la 6 luni, respectiv la 12 luni; de la 500 de tone în sus, la 3 luni, respectiv la 6 luni. Verificările se efectuează de persoane fizice certificate conform articolului 10, potrivit alineatului (3) al doilea paragraf.

Detectorul. Articolul 6 alineatul (1): la 500 de tone de CO2 echivalent sau mai mult de gaze din anexa I, ori 100 de kilograme sau mai mult de gaze din secțiunea 1 a anexei II, echipamentele staționare de la articolul 5 alineatul (2) literele (a)-(d) trebuie să aibă un sistem de detectare a scurgerilor care alertează operatorul sau o firmă de service. Alineatul (3) cere verificarea sistemului de detectare cel puțin o dată la 12 luni.

Calculul se face după articolul 3 punctul (3): tone de CO2 echivalent egal greutatea în tone metrice înmulțită cu GWP-ul. Un răcitor cu 120 kg de R-134a ajunge la 171,6 tone de CO2 echivalent, deci în banda de 6 luni, sau 12 luni cu detector. Același răcitor cu 380 kg ar depăși 500 de tone și ar face detectorul obligatoriu.

Evidențe, etichetă și recuperare

Evidențe. Articolul 7 alineatul (1) cere un registru pentru fiecare echipament supus verificării conform articolului 5 alineatul (1), cu: cantitatea și tipul gazelor, separat cantitatea adăugată la instalare; cantitățile adăugate la întreținere sau din cauza scurgerilor, cu data; cantitatea recuperată; tipul și proveniența gazului adăugat, inclusiv dacă a fost reciclat sau regenerat, cu numele și adresa instalației și, dacă este cazul, numărul certificatului; identitatea întreprinderii care a intervenit, cu numărul certificatului ei și, pentru persoane juridice, și datele persoanei fizice care a executat operațiunea; datele și rezultatele verificărilor și ale reparațiilor; iar la dezafectare, măsurile de recuperare și eliminare. Alineatul (2) cere păstrare cel puțin 5 ani, la operator și în copie la firma de service, dacă evidențele nu sunt într-o bază de date a autorităților.

Etichetă. Articolul 12 alineatul (1) litera (a) include echipamentele de refrigerare, litera (b) pe cele de climatizare și litera (c) pompele de căldură. Alineatul (3) enumeră conținutul: mențiunea că echipamentul conține gaze fluorurate sau că funcționarea lui se bazează pe ele, denumirea comercială acceptată a gazului sau, în lipsa ei, denumirea chimică, iar de la 1 ianuarie 2017 cantitatea exprimată în greutate și în echivalent CO2, împreună cu GWP-ul. Alineatul (4) cere ca eticheta să fie lizibilă și indelebilă, amplasată lângă racordurile de service sau pe partea care conține gazul, și redactată în limbile oficiale ale statului membru unde bunul este introdus pe piață.

Recuperare. Articolul 8 alineatul (1): operatorii asigură recuperarea gazelor, iar după dezafectare reciclarea, regenerarea sau distrugerea lor; recuperarea se face de persoane fizice care dețin certificatele prevăzute la articolul 10. Alineatul (2) litera (a) numește expres circuitele de răcire ale echipamentelor de refrigerare, de climatizare și ale pompelor de căldură. Alineatul (6) adaugă regula care contează pe șantier: gazele recuperate nu pot fi folosite la umplerea sau reumplerea echipamentelor decât dacă au fost reciclate sau regenerate.

Detaliile sunt în ghidurile despre registrul echipamentului și recuperarea agentului frigorific.

Excepția de siguranță și punerea în funcțiune

Literele (b), (c) și (d) ale punctului 7 poartă toate formula „cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru respectarea cerințelor de siguranță la locul operațiunii”. Litera (a) nu o poartă; ea are, în schimb, excepția pentru aplicațiile sub minus 50 grade Celsius.

Articolul 3 punctul (42) cere ca interdicția alternativei să rezulte din dreptul Uniunii sau național ori dintr-un act fără caracter obligatoriu care conține documentație tehnică sau standarde ce trebuie aplicate pentru a asigura siguranța la locul respectiv, cu condiția să fie conforme cu dreptul aplicabil. Nu este o chestiune de preferință de proiectare.

Spre deosebire de punctul 8, punctul 7 nu prevede o limită de rezervă de 750 atunci când excepția se aplică. Textul se oprește la formula generală.

Când excepția este invocată, urmează două obligații scrise.

• Etichetare. Articolul 12 alineatul (15) include punctul 7 literele (b), (c) și (d) în lista cazurilor în care echipamentul se etichetează cu mențiunea că poate fi utilizat numai acolo unde cerințele de siguranță sau standardele naționale o impun, iar acele cerințe se precizează pe etichetă.
• Dovada la punerea în funcțiune. Articolul 13 alineatul (19) include tot punctul 7 literele (b), (c) și (d): punerea în funcțiune după data interdicției este interzisă dacă operatorul nu dovedește fie că cerințele de siguranță de la locul respectiv nu permit instalarea unui echipament sub valoarea de GWP din interdicție, fie că echipamentul a fost introdus pe piață înainte de acea dată. Alineatul (20) cere păstrarea documentației cel puțin 5 ani și punerea ei la dispoziție la cerere.

Rămân valabile și regulile generale ale articolului 11: derogarea pentru piese de reparație din alineatul (1) al doilea paragraf, dovada cerută la revânzare după un an din al cincilea paragraf și scutirea excepțională de până la 4 ani din alineatul (5).

Listă de verificare pentru un răcitor

• Confirmă că echipamentul este răcitor în sensul articolului 3 punctul (44)Sistem autonom a cărui funcție principală este răcirea unui purtător de energie termică, pentru refrigerare, proces, conservare sau confort.
• Citește capacitatea nominală față de linia de 12 kWPână la 12 kW inclusiv se aplică literele (b) și (c); peste 12 kW se aplică litera (d).
• Compară GWP-ul cu limita rândului150 la litera (b), fără limită la litera (c) pentru că orice gaz fluorurat este vizat, și 750 la litera (d).
• Reține că literele (b) și (d) au aceeași dată1 ianuarie 2027 pentru ambele benzi de capacitate, la praguri diferite.
• Calculează încărcătura în tone de CO2 echivalentArticolul 3 punctul (3); compară cu 5, 50 și 500 de tone pentru articolele 5 și 6.
• Verifică dacă detectorul de scurgeri devine obligatoriuArticolul 6 alineatul (1) la 500 de tone de CO2 echivalent sau 100 kg din secțiunea 1 a anexei II; verificare la cel puțin 12 luni, alineatul (3).
• Deschide registrul înainte de prima intervențieArticolul 7 alineatul (1) literele (a)-(g), cu păstrare de cel puțin 5 ani conform alineatului (2).
• Verifică eticheta și, dacă e cazul, mențiunea de siguranțăArticolul 12 alineatele (1), (3) și (4), plus alineatul (15) pentru punctul 7 literele (b), (c) și (d).
• Pregătește dovada pentru punerea în funcțiuneArticolul 13 alineatele (19) și (20): cerință de siguranță la locul respectiv sau introducere pe piață înainte de data interdicției.
• Planifică recuperarea la dezafectareArticolul 8 alineatele (1) și (2) litera (a), de către persoane certificate conform articolului 10; alineatul (6) pentru reutilizare.

Întrebări frecvente

Surse oficiale

Anexa IV punctul 7, precum și punctele 4, 5 și 8 pentru excluderi, și articolele 3, 5, 6, 7, 8, 11, 12 și 13 au fost citite în textul din Jurnalul Oficial. Versiunile lingvistice oficiale au fost comparate pentru litera (d) a punctului 7.

Actualitatea paginii și limitele răspunderii

Informație generală pregătită de EgoLog pe baza regulamentului și a materialelor oficiale ale Comisiei. Nu este consultanță juridică și nu înlocuiește proiectul unui specialist sau avizul autorității competente.

Instalarea, service-ul, repararea și dezafectarea răcitoarelor care conțin gaze fluorurate se execută numai de personal certificat conform articolului 10. Răcitoarele cu amoniac sau cu hidrocarburi cer măsuri suplimentare de siguranță și, după caz, amplasare în spații dedicate.